Ticker știri

Arta coruptă

Să aplaudăm pulsul afişului de propagandă…

O privire din interior

Am pornit, asemeni unui detectiv, în căutarea unui raspuns care mi-a explicat la final din ce motiv imaginea propagandistă s-a jucat atât de bine cu minţile oamenilor.

La prima vedere, am fi păcăliţi de memorie să ne imaginăm că, în România cel puţin, propaganda a existat numai în perioada comunismului, însă Theodor Aman, Tantal şi Grigorescu au început să schiţeze amploarea unei probleme sociale şi politice încă din anii ulteriori Revoluţiei Paşoptiste, arta de război fiind puternic influenţată de modelul francez. Ary Murnu ne arată revolta mulţimii în anii revoluţiei tărăneşti, iar Iosif Iser prefigurează desenul rusesc, cu linii perfect geometrice despre care vom vorbi puţin mai târziu. Satira şi caricatura ocupă un loc central în desenele lui Eugen Tanu şi ale lui Ion Doru. Tonitza a ipostaziat Primul Război Mondial în stilul sau inocent, acuarelele seamană cu niste benzi desenate, pline de optimism şi de inspiraţia victoriei.

Al Doilea Război Mondial are picturile ciudate, pesimiste, orientate împotriva fascismului ale lui Leon Alex. Apare pentru prima dată proletariatul şi lupta de clasă prezentate cu o originalitate izbitoare. Gheorghe Labin este pictorul mizeriei din timpul războiului, iar Gy. Szabo preia minimalismul rusesc cu substrat. Cronica comunistă are în imagini conştiinţa socialistă care a fost transpusă societăţii româneşti, contrastul social, muncitorimea şi începutul reconstruirii României în spiritul blocului sovietic. Peisajele industriale, naţionalizarea, prototipul omului socialist, viaţa partidului, toate capătă contur în grafica lui Gh.Ivancesco şi a Marianei Pătraşcu.

Terminologia de artă propagandistă a aparut chiar în centrul artei moderne, în New York-ul anilor ‘40, unde criticul Clement Greenberg a avertizat asupra declinului culturii spre ridicol şi kitsch. A promovat ideea de abstractizare a artei pentru a nu mai ajunge sub sceptrul autoritaţilor (aşa cum se întâmplase în trecut cu patronatul bisericesc, monarhia şi aristocraţiile).

În anul 1980, într-un articol, Lucy Lippard dorea să reabiliteze conotaţia cuvântului, din “evil propaganda” în “good propaganda”, adică arta trebuie să provoace, să ne ofere o viziune nouă asupra a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ca o revanşă a propagandei prin artă. Aşa se explică de ce artiştii au rezistat propagandei prin anti-propagandă, chiar in vremuri cand acest lucru era considerat un cap de acuzare.

Unele dintre cele mai inspirate postere au fost lansate de Rusia sovietică, extrem de originale în culorile lor contrastante. Inedit este că au fost influenţate, cel puţin la început, în anii ‘20-’30 de mişcări artistice precum suprarealismul, stilul dada, futurism şi constructivism. Imaginile trebuiau să fie intense, pentru că propaganda a venit în sprijinul înlocuirii unui regim cu altul fundamental diferit, nu numai în Rusia anului 1917, dar şi în lume. Desigur anti-capitaliste, cu multe opoziţii ţăran-burghez, robotizate, în tonalităţi reci, pesimiste, dar mereu în grafică cu linii geometrice perfecte, panoramice, și, bineînțeles, mult roșu. Rareori vezi mai multe personaje, în general există o singură figură centrală care joacă rolul unei embleme recognoscibile. Foarte spectaculoase, afişele de propagandă au rămas până în ziua de azi o moştenire estetică a culturii ruseşti.

Wehrmacht-ul are propaganda care antagonizează: german de evreu, american de britanic, statele vestice de comunism. Imaginile alienau duşmanii între ei, îşi băteau joc de tehnologiile lor militare, dar intimidau şi publicul ţinta- civilii şi soldaţii. Era foarte important ca Hitler să fie privit drept un semi-zeu, adorat, mândru, nobil, ca o încarnare a spiritului german în Reich-ul nazist. Lupta susținută de armată era o cruciadă, o datorie sfântă. Hitler s-a dovedit a fi un imitator abil, preluând exemplul propagandei americane, a respins retorica plictisitoare în favoarea frazelor care reduceau toate problemele la o bază emoţională şi la imagine, la aparenţa frumoasă. Exuberante, energice, urâte, amuzante şi detestate, enumăr doar cateva cuvinte care s-au tot spus despre afişele fasciste.

Americanii ne-au dat o propagandă umoristică, caricaturi, batjocură pe seama duşmanului, desenele animate, minimalizarea puterii oponente (foarte interesant faptul că au produs mai multă propaganda decât oricare alt stat, deşi au intrat tot timpul în război relativ târziu). Dacă despre primele două stiluri de propagandă se poate spune că erau prea stridente, americanii au fost mai dibaci. S-au folosit de tehnicile în plină expansiune ale industriei de publicitate şi de relaţii publice pentru a se adresa publicului cât mai “prieteneşte”. Realiza acest lucru aproape în totalitate prin stimul emoţional, observând că indivizii reacţionează mai bine la emoţii primare (frică, invidie, bucurie) față de idei precum moralitate sau adevăr.

Trimiterea mesajelor la etică, la sacrificiu, la triumful partidului şi-a pierdut susţinătorii rând pe rând pentru că nu răspundea unei nevoi sociale logice și imediate. Diferenţa între ceea ce proclamau şi realitatea pe care o creaseră era atât de prăpăstioasă, încât nicio imagine glorioasă nu mai era demnă de crezare.

Foarte înduioşătoare este propaganda chineză. Societate colectivistă, grupul este forţa majoră în China. Afişele au în prim plan imagini cu Mao Zedong, conducătorul etern şi ceea ce se consideră a fi o viaţă ideală în China, sub filosofia comunistă. Prosperitatea populaţiei rurale şi buna dispoziţie a muncitorilor din fabricile oraşelor, o glorificare a epocii industriale, care nu ne este deloc necunoscută. Viaţa altruistă în serviciul comunităţii şi al ţării. Femei şi bărbaţi îndestulați, curaţi, optimişti au fost ipostaziați în exemple demne de urmat pentru întreaga societate. Odată cu debutul Revoluţiei Culturale din 1966 s-a schimbat şi faţa propagandei, posterele arătau oameni maturi, violenţi, care manifestau o ură vădită împotriva trecutului, a ideilor şi a obiceiurilor învechite. Propaganda în China este încă vie, a evoluat ca tematică în acelaşi timp cu istoria tării, dacă eşti un cititor de postere atent poți efectiv observa tranziţiile. Acum ne oferă imagini cu teritorii ticsite de petrol, copii graşi şi sticle de Coca-Cola, un avans se pare în secolul 21.

În realitate, propaganda eficientă este recunoscută numai privind retrospectiv. Daca eşti un membru al grupului targetat şi îţi dai seama că un afiș sau mesaj este propagandist, atunci acestea şi-au pierdut ţinta. Propaganda autentică ar trebui să nască un răspuns sentimental, visceral şi autonom pentru a-l anestezia raţional pe individ, a-l face să se grabescă în a susţine o cauză, iar inamicul trebuie pur şi simplu demontat.

Afişele electorale curente nu mai au spectaculozitatea din trecut, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă gustul artistic al individului obişnuit a decăzut începând cu anii ’50 sau dacă răspandirea democraţiei a paralizat raspunsul individului la asemenea imagini. Asta chiar dacă se vehiculează că impactul vizual al mediei asupra omului modern este mai puternic ca niciodată.

Am crezut în propagandă? Da. Mai suntem expuşi ei? Se prea poate. Propaganda s-a descurcat cu adevărat la un lucru: să se deghizeze.

Anunțuri
Despre andreeadanescu (45 de articole)
Media & Public Relations on the serious times, lover of beautiful things on my free time.

1 comentariu la Arta coruptă

  1. Hey! Someone in my Facebook group shared this website with
    us so I came to take a look. I’m definitely enjoying the
    information. I’m bookmarking and will be tweeting this to my followers!
    Outstanding blog and wonderful style and design.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: