Ticker știri

Amour, un film despre dispariție

amour-poster1

Câștigătorul premiului Palme d’Or de anul trecut, Amour  (în regia lui Michael Hanake) își invită spectatorii într-o călătorie pe cât de naturală, pe atât de înspăimântătoare despre bătrânețe, degradare și pierdere. Filmul urmărește povestea unui cuplu octogenar din Paris, foști profesori de muzică care trăiesc într-un apartament clasic și elegant, bucurându-se de liniștea și resemnarea ce vin odată cu pensionarea, dar și de viața culturală a orașului pe care o resimt prin recitalurile de pian oferite de foști elevi. Într-o dimineață, Anne (jucată de Emmanuelle Riva) are un moment de pierdere totală care îl îngrozește pe Georges (Jean-Lois Trintignant), dovedindu-se de fapt că aceasta suferise un atac cerebral ce o va lăsa parțial paralizată. De acum încolo spectatorul asistă la degradarea constantă a Annei, atît fizică, cât și spirituală, devenind din ce în ce mai dependentă de grija lui Georges.

Apartamentul spațios în care cei doi trăiseră toată viața atât de fericiți se transformă într-o închisoare, lăsând loc construcției unei altfel de vieți în timpul căreia soții luptă fiecare pentru ceva: Georges pentru menținerea în viață a soției sale, iar Anne pentru păstrarea unui urme de demnitate, protestând în același timp din cauza poverii pe care o reprezintă pentru cei apropiați. Anne trece prin mai multe faze, de la a-și pierde controlul total asupra corpului, în final asupra minții, la a fi redusă în jurul unei priviri care fixează un singur deznodământ.

Georges trage o cortină invizibilă peste viața lor cea nouă, lăsând puțini oameni să mai intre în apartament (cu excepția asistentei medicale, a fiicei lor și unui vecin care îi ajuta cu aprovizionarea) pentru a face să se înțeleagă că ce se întâmplă între doi oameni este menit să rămână privat, un univers ascuns cu propriul limbaj și reguli. Chiar dacă audienței îi este permis să privească tot parcursul bolii și ce presupune intimitatea îngrijirii unui infirm (hrănit, îmbăiat și tot așa), Georges îi spune fiicei sale, în timpul unei vizite, că „Nimic din toate acestea nu merită să fie văzut”.

Între aceste momente devastatoare există însă și scene comice în care Georges îi povestește soției sale despre înmormântarea unui prieten în timpul căreia s-a cerut, în mod nepotrivit, melodia celor de la Beatles, Yesterday, sau când Anne îl tachinează spunandu-i că este un monstru drăguț. De asemenea, filmul este întrepătruns și de clipe tandre când Georges și-o imaginează pe Anne din nou sănătoasa, cântând la pian sau cînd Anne răsfoiește un album vechi de familie, oftand plină de nostalgie “E atât de frumoasă viața”.

Spre deosebire de alte filme regizate de Michael Hanake (Cache sau The White Riboon) unde mai există dezbateri apropo de semnificația lor completă, în Amour totul pare a fi în ordine: aflăm încă de la bun început cum se va termina totul. Jocul splendid al actorilor Emmanuelle Riva și Jean-Luis Trintignant, acompaniați de Isabelle Huppert, ne fac să acceptăm inevitabilul: frumusețea și sănătatea nu durează o veșnicie și, până la urmă, dragostea nu salvează, din contră, poate deveni constrângătoare.

Trailer

Anunțuri
Despre andreeadanescu (45 de articole)
Media & Public Relations on the serious times, lover of beautiful things on my free time.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: