Ticker știri

Arta românească, între negustorie și dragostea pentru frumos

O radiografie a comerțului cu artă care a luat un avânt fără precedent într-o perioadă instabilă când alte investiții abia supraviețuiesc.

Am început să mă gândesc la subiectul în cauză în momentul în care am observat o discrepanţă destul de interesantă între cât valorează un Grigorescu în România şi cu cât este preţuit la licitaţiile de artă din alte ţări. În peisajul autohton se aleargă după nume mitologice ca sus-numitul, Luchian sau Tonitza ca după mine de aur, în timp ce în Vest, aceleaşi nume abia dacă îşi stabilesc o cotă modestă de artişti de provincie. Asta se datorează în mare parte faptului că lucrările lor au rămas necunoscute şi nepromovate în perioada pre- sau post-decembristă, şi, nefiind expuse în muzeele sau în galeriile din afară, nu şi-au putut găsi un public interesat. Totuşi, piaţa de artă din România a început în ultimii 10 ani să capete un soi de coerență şi o evoluţie aproape normale, având în vedere că în întreaga lume se distinge un trend de recuperare a patrimoniului cultural în ţări ex-comuniste pe teritoriul cărora au fost vandalizate, pierdute sau extrădate obiecte de artă care aparţineau de perioadele dinaintea instalării regimurilor socialiste. China, Rusia şi România sunt exemple perfecte pentru acest fenomen, dorindu-se o reîntoarcere acasă a pieselor date cândva dispărute. Tablouri, cărţi poştale, veselă din porţelan, bijuterii, mobilier, pentru toate se plătesc bani grei la licitaţii, iar specialiştii şi investitorii fac eforturi considerabile pentru descoperirea lor şi a unui trecut îndepărtat de care nu mai sunt legaţi decât la nivel sentimental şi în memorii.

Încrederea revine în comerţul cu artă

Deşi cu o creştere semnificativă în ultimii ani, piața de artă din România rămâne destul de imprevizibilă, un autor se poate vinde o dată cu un preţ exorbitant, altă dată cu unul infim, cum a fost cazul pictorului Samuel Mutzner care s-a adjudecat cu valori de 21.000 de euro în 2008, dar şi cu unele de 1.000 de euro, asta în timp ce specialiştii ne sfătuiesc să investim în artă, deoarece este dintre cele mai sigure afaceri, în condiţiile în care valoarea operelor creşte constant. Alexandru Bâldea (ArtMark) admite că în anul 2013 „piaţa de artă românească este de 10 ori mai mare faţă de 2008, în termeni de volum, de număr de cumpărători, de ofertă disponibilă, situându-se undeva la 20 de milioane de euro”, adăugând că „lumea simte nevoia unor bunuri nu atât culturale, cât fizice, a căror valoare este consacrată, cota lor crescând odată cu cererea”. Potrivit Artmark, în comerţul românesc cu artă, tranzacţionează anual peste 1.000 de investitori, cotele financiare ale artiştilor sunt legate de valorile estetice, de cele istorice, iar prețurile artiștilor români sunt realizate în cel puțin câteva moduri: sistemul public de achiziții prin licitații, vânzări finalizate prin contracte autentificate legal şi comenzi contractuale publice sau private. Dincolo de aceste sisteme de vânzări legale, se întinde piața neagră de artă.

Trecând de parametrii comercialului, un investitor în artă, în afara statutului său de negustor, este un colecţionar care înţelege că arta, înainte de a fi o monedă de schimb (multe familii trăind din generaţie în generaţie de pe urma tranzacţiilor făcute cu obiectele de artă lăsate în moştenire), este şi un univers în sine care îmbogăţeşte o încăpere. Realitatea a făcut ca mereu să fie scoase la iveală lucrări necunoscute ale artiştilor, un caz elocvent este cel al artistului american Andy Warhol căruia i-au fost găsite 200 de desene realizate între anii ’50-’60, rămase neatinse în arhivele Fundaţiei Warhol până la descoperirea lor pur accidentală de către Daniel Blau, un coordonator de galerie german, iar acum ele se odihnesc liniştite într-o expoziţie la Muzeul de Artă Modernă din Louisiana, Copenhaga. Asta înseamnă că există un flux continuu de opere care ajung pe podiumul caselor de licitaţii sau în galerii și că, până la urmă, nu se ştie niciodată când opera unui artist ajunge într-adevăr să fie completă. Lucrărilor care intră în albumele de artă le creşte automat valoarea, având autoritatea acreditarii oficiale, dar mai mult decât atât, capătă un caracter popular şi educativ, lumea ajunge să le cunoască mai bine, să le dateze corect sau să le asocieze cu o anumită şcoală şi tehnică.

După Revoluţie s-a concretizat foarte mult acest orizont pozitiv, mai ales prin apariţia caselor de licitaţie private care au făcut ca arta să treacă din colecţii private în patrimoniul naţional, dar au şi înlesnit pătrunderea în cote a artei contemporane, creând legături între generaţiile artistice. Criticul de artă Valentin Ciucă spunea într-un interviu că „totdeauna într-o evaluare trebuie făcută echipă bună între istoricul de artă, criticul, licitatorul şi persoana care devine beneficiarul unei tranzacţii. Acest comerţ trebuie susţinut cu argumente de ordin estetic din partea criticului, privită opera în retrospectiva timpului (trecut istoric al vânzărilor, viitor, perspectiva evoluţiei gustului pentru aceeaşi operă). Puţini dintre artiştii români au fost buni negustori ei înşişi”.

Piaţa subterană de artă: falsuri, furturi şi chilipiruri

Din păcate, există şi cazuri care, în lipsa unui sistem legislativ bine pus la punct, lasă loc pieţei negre de artă, o lume a târgurilor clandestine unde traficanţii şi falsificatorii vând şi cumpără lucrări furate din muzee, din casele oamenilor sau îndoielnice ca acreditare și cumpărate pur şi simplu pe nimic. Casa de licitaţii Artmark a organizat în 2009 un eveniment cu totul atipic pentru peisajul autohton, un vernisaj al celor mai furate obiecte de artă din România, în care a expus 8 tablouri recuperate de autorităţi după ce au fost sustrase din anumite muzee din ţară. Printre ele regăsindu-se Portret de fată, de Octav Băncilă, (furat din Muzeul de Artă din Constanța în 1968), Ciobănaş cu oi şi Creanga de măceş (ambele de Grigorescu, luate din Muzeul Colecţiilor de Artă din Bucureşti, în 1982), alte lucrări de Nicolae Furduiescu, Marius Bunescu şi Eustațiu Stoenescu, care au fost tăiate din rame de la Muzeul de Artă din Craiova în 1986. Poate cea mai renumită dispariţie artistică s-a petrecut la Muzeul Peleş când, în 1994, cu ocazia vizitei ambasadorului american Alfred H. Moses, s-a descoperit că în Sala Rococo a Palatului lipseau patru pânze presupuse Giovanni Battista Tiepolo, printre care Orfeu şi Euridice şi Moartea lui Socrate, scoase pe furiş de către unul dintre muzeografi, la domiciliul căruia au fost în cele din urmă găsite împreună cu un bilet de avion cu destinaţia Londra.

Un alt caz celebru care a iscat controverse, de data aceasta un fals tablou de Victor Brauner dintr-o colecţie privată, cu titlul Je ne m’aime pas, a ajuns într-o expoziţie de la Muzeul Literaturii din Bucureşti. Posesorul tabloului a făcut nenumărate presiuni pentru a introduce falsul în contexte de renume, ca expoziţii sau albume de artă, printre lucrări valoroase şi autentice pentru a-l legitima, deşi tabloul fusese deja respins de Muzeul de Arta Modernă din Lille.

Pe 15 aprilie 2010, poliţia a descoperit într-o locuinţă din Chiajna, judeţul Ilfov, 300 de tablouri care purtau semnături ca Tonitza, Baba, Grigorescu şi Cheller, dovedindu-se că lucrările erau executate de pictori necunoscuţi cărora li se aplicau cu matriţe semnături ale artiștilor. Problema cea mai mare este că, în timp ce în străinătate o lucrare dovedită falsă este distrusă, în România reapare pe piaţă şi este repusă în circulaţie, fiindcă legislaţia permite acest lucru. Din acest motiv există mulţi investitori care sunt păcăliţi de preţurile de chilipir ale unor lucrări cumpărate de pe o piaţă subterană, în timp ce experţii şi deţinătorii de galerii îi sfătuiesc mereu să nu se depărteze de instituţii şi să ceară părerea unui specialist înainte de a face vreo achiziţie.

În general, fără expertiza unui responsabil artistic, lucrările sunt manevrate în continuare, din destinatar în destinatar, dar, din fericire, galeriile şi casele de licitaţii constituie un mediu care poate aduce în normalitate acest climat deja destul de derutant, clădind un sistem în care obiecte de artă din toate generaţiile îşi pot găsi un moment de linişte şi echilibru pe pereţii acelora care au plătit un preţ corect pentru ele.

Cei mai de preţ

Un fenomen deloc de neglijat este acela care se petrece în perioade de criză, când piaţa de artă scoate la lumină din ce în ce mai multe lucrări de o valoare incontestabilă, evaluate la preţuri juste. Prima opţiune a investitorilor sau a colecţionarilor pare a fi de a alege calea cea mai sigură, adică arta modernă românească, sec. al XIX-lea – al XX-lea, reprezentată de artişti în perioada de maturitate creativă precum Luchian, Grigorescu, Tonitza, Petrașcu, Pallady, Victor Brauner, Iancu, Camil Ressu, Samuel Mutzner, care domină în continuare topurile vânzărilor.

Anul 2011 a cunoscut o avalanşă de recorduri în materie de investiţie în artă, tabloul În iatac, de Nicolae Tonitza (adjudecat în licitaţia de iarnă, Artmark, la 290.000 de euro), a devenit, astfel, cea mai de preţ pictură de pe teritoriul României, fiind surclasată la mică distanţă de opera Țărăncuța odihnindu-se, de Nicolae Grigorescu (licitaţia de Art Nouveau şi Romantism, Artmark, la 270.000 de euro), părând că duelurile artistice şi comerciale dintre cei doi autori vor fi întotdeauna prezente în sălile de licitaţii. Florile lui Stefan Luchian sunt cele mai admirate naturi statice de pe piaţă, Crizantemele sale vânzându-se la GoldArt cu 100.000 de euro, iar Victor Brauner (care este, de altfel, cel mai tranzacţionat pictor român din străinătate) şi-a făcut apariţia la Bucureşti cu Portret pentru mai târziu, adjudecat cu 75.000 de euro, în timp ce peste hotare s-au vândut 39 de opere ale artistului, la cea mai scumpă fiindu-i obţinută cota de 341.000 de euro.

Pentru a preveni un eventual recul comercial, casele de licitaţii au început să-şi diversifice tematica pe care o acceptă şi o expun în cadrul licitaţiilor. Artmark, de exemplu, adaugă celei asociate unor curente semnificative pentru artele frumoase românești (Tradiționalism, Academism, Impresionism, Postimpresionism, Expresionism, Art Nouveau, Romantism, Avangardă etc.) și subiecte precum: Epoca de Aur, Bijuterii, Mașini de Colecție, Grafică, Manuscrise și Cărți Rare, Cinema, Militărie și Antichități, Sculptură și Mobilier de Grădină etc. Instinctul „investiţional de tip românesc” are pretenţii de profit imediat după achiziţionare, de aceea se preferă în special lucrările pictorilor interbelici şi moderni, Luminiţa Ghilduș (GoldArt) declarând că „din cauza izolării comuniste, artiştii români nu au ajuns pe pieţe deja consacrate precum Franţa sau Anglia, explicându-se şi motivul pentru care, până în prezent, 90% din arta românească circulă tot pe teritoriul ţării”. Există în continuare un interes redus pentru arta internaţională, românii nemanifestând o tradiţie în acest sens, nici măcar în perioada interbelică de boom artistic.

Contemporanii contraatacă

Tabloul Dr. Mengele 2 al pictorului Adrian Ghenie, un reprezentant al artei contemporane româneşti, a fost vândut pentru fabuloasa sumă de 140.747 de euro (de patru ori mai mare decât cea estimată) la licitaţia organizată de casa Sotheby’s în Londra. Este deja un indiciu grăitor că investiţia în arta zilelor noastre este din ce în ce mai certă şi că ne putem aştepta chiar la o creştere a cererii pentru opere aparţinând generaţiei tinere, Artmark înregistrând o ascensiune de 20% a vânzărilor de acest gen faţă de anul trecut. Alţi doi pictori romani cu succes în străinătate sunt fraţii Gert şi Uwe Tobias, ale căror lucrări Untitled au fost adjudecate cu valori de la 15.000 la 26.000 de euro. La Bucureşti, Stefan Câlțea (cel mai bine cotat în România) și Horia Bernea, Dumitru Ghiață, Viorel Mărginean, Dumitru Gorzo, Sorin Ilfoveanu, Corneliu Baba și Ion Ţuculescu au vânzări excelente. În alegerea unui pictor contemporan joacă un rol important continuitatea lui artistică, aprecierile critice, prezența la evenimente de renume şi indicele lucrărilor sale (pentru a se vedea dacă a suferit sau nu fluctuaţii). Sunt de preferat cei care au o creştere constantă, după cum ne sfătuieşte Diana Dochia (Galeria Anaid). Piaţa de artişti contemporani este caracterizată de un val de optimism, în parte pentru că este mai accesibilă decât gama de lucrări din stilurile anterioare, dar şi pentru că are avantajul autenticităţii absolute şi o libertate comercială care se poate înfăptui direct între artist şi colecţionar. Un alt motiv este că operele artiştilor în viaţă nu pot fi clasificate în Patrimoniul Naţional, iar asta face ca ele să poată fi tranzacţionate oricând, fără restricţii legale, atât în ţară, cât şi în străinătate.

Investiţii pentru viitor

De curând, investitorii români au reuşit să depăşească pragul psihologic de 100.000 de euro pentru o lucrare artistică. Cu toate acestea, în anii următori se aşteaptă trecerea la un alt nivel, cel de 1 milion de euro. Asta înseamnă că mai există încă un răstimp în care se pot cumpăra pictori cu câteva zeci de mii de euro, ce vor valora în 5-7 ani de 10 ori mai mult. Este o perioadă în care cei care sunt îndrăgostiţi de artă îşi pot permite şansa achiziţiei unor lucrări de viitor. Un exemplu grăitor este o lucrare de-a lui Pallady, Femeia în rochie vernil pe fotoliu roşu, care s-a adjudecat pentru suma de 67.365 de euro, Luminiţa Ghilduș (GoldArt) subliniind într-un interviu că „merita să plece de la mult mai mulţi bani, pentru că Pallady este un artist care a lucrat alături de Matisse şi lucrările lui pot oricând să stea cu fruntea sus alături de cele ale lui Matisse; o pictură a acestuia din urmă s-a vândut cu 33 de milioane de euro, iar pe Pallady abia am putut să-l vindem cu 60.000 de euro, pentru că este o piaţă de artă încă subcotată, iar o lucrare originală nu întâlneşti decât o singură dată”. Cu toate acestea, România dă semnale că devine o piaţă de artă efervescentă, dinamizată de apariţia tranzacţiilor publice şi transparente din cadrul licitaţiilor, de operele care primesc certificări şi de un interes din ce în ce mai mare al presei, toate ducând la relansări artistice anuale şi, în final, la o bine venită maturizare.

Poze- Artmark

Anunțuri
Despre andreeadanescu (45 de articole)
Media & Public Relations on the serious times, lover of beautiful things on my free time.

15 comentarii la Arta românească, între negustorie și dragostea pentru frumos

  1. It’s going to be ending of mine day, but before ending I am reading this fantastic piece of writing to improve my know-how.

    Apreciază

  2. Hello There. I discovered your blog the usage of msn. That is an extremely well written article.
    I will make sure to bookmark it and return to read extra
    of your helpful info. Thanks for the post. I’ll certainly comeback.

    Apreciază

  3. I see a lot of interesting posts on your website.

    You have to spend a lot of time writing, i know how to save you
    a lot of time, there is a tool that creates unique,
    SEO friendly articles in couple of minutes, just search in google – k2
    unlimited content

    Apreciază

  4. Hellο to evеry body, it’s mу first pay
    a quick visit off thіs webpage; tɦіs webpage incluses amazijng and aϲtually fine infоrmation іn support of readers.

    Apreciază

  5. It’s posts like these that keep me coming back for more.

    Apreciază

  6. Great beat ! I wish to apprentice whilst you amend
    your web site, how could i subscribe for a weblog site?
    The account aided me a acceptable deal. I had been tiny bit acquainted of this your broadcast offered vivid clear
    idea

    Apreciază

  7. An outstanding share! I have just forwarded this onto a friend who had been doing
    a little research on this. And he in fact bought me breakfast
    simply because I discovered it for him… lol. So let me reword this….
    Thanks for the meal!! But yeah, thanks for spending time to discuss this matter here on your blog.

    Apreciază

  8. Spot on with thіs write-սp, I truly beliеve that tҺis web site needs a
    great deal more attention. I’ll probbly bee baсk aցain tߋ resd
    mоrе, thаnks foг the information!

    Apreciază

  9. Good answer back in return of this difficulty with firm arguments and telling
    everything regarding that.

    Apreciază

  10. I’m truly enjoying the design and layout of your website.
    It’s a very easy on the eyes which makes it much more pleasant for me to come here and visit more often. Did you
    hire out a developer to create your theme? Outstanding work!

    Apreciază

  11. Hello! I could have sworn I’ve been to this website
    before but after going through some of the articles I realized it’s new to me.
    Anyways, I’m certainly happy I discovered it and I’ll be bookmarking it and checking
    back frequently!

    Apreciază

  12. I savor, lead to I found exactly what I was looking for. You’ve ended my four day lengthy hunt!
    God Bless you man. Have a great day. Bye

    Apreciază

  13. When someone writes an post he/she retains the plan of
    a user in his/her mind that how a user can understand it.
    Therefore that’s why this piece of writing is perfect.
    Thanks!

    Apreciază

  14. Just wish to say your article is as astounding. The clearness in your post is just cool and i can assume you are an expert on this subject.
    Fine with your permission allow me to grab your feed to keep updated with
    forthcoming post. Thanks a million and please continue the
    rewarding work.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: